Afacere cu cultivarea legumelor în seră, creșterea plantelor în solare.

Multi orăseni care au mostenit o mică proprietate la tară, sătui de nebunia din marile orase se gandesc să se retragă in zona rurală si să se apuce de o mică afacere, iar una dintre primele idei care ii vine in minte oricarui orăsan este să isi facă cateva solarii in care să cultive legume. Teoretic ideea nu este rea deoarece cei ce locuiesc la oras sunt nevoiti o bună parte din an să cumpere legume de import din supermarketuri la preturi imense. Incepand de la jumătatea lunii septembrie si pană aproape de finalul lunii mai rosiile din marile lanturi comerciale depăsesc 5,5 lei/kg iar ardeii ajung la 10 lei/kg sau chiar mai mult. Asa că, de ce să nu iti faci cateva solarii la tară in care să cultivi legume, pe care să le vinzi apoi celor de la oras la preturi mult mai rezonabile decat supermarket-urile? Ideea pare si mai atractivă dacă te gandesti că este o afacere care se poate face pe suprafete mici.

In mod evident constructia unui solar este cea mai atractivă idee datorită costului redus. Solariile tip tunel acoperite cu folie, sunt cele mai răspandite constructii pentru cresterea legumelor in spatii protejate din lume.
Solarul poate fi o constructie extrem de simplă, formată dintr-o structură metalică acoperită cu folie. Se obtine astfel un spatiu protejat, care chiar dacă nu are un sistem de incălzire poate asigura o timpurietate a productiei de pană la 5 săptămani. In cazul in care solarul este dotat si cu un sistem de incălzire se poate incepe plantarea semintelor in ianuarie pentru a avea deja la 1 aprilie răsadurile (care ulterior vor fi mutate in mai multe solarii de productie).
Dacă optezi pentru materiale ieftine pornirea unei astfel de afaceri nu este prea costisitoare. Constructia unui solar te costă aproximativ 6.000 de lei iar semintele, ingrăsămintele si alte materiale aproximativ 500 lei / solar. Cu o investitie de numai 19.500 lei (aprox. 4.400 Euro) poti construi 3 solarii a cate 100 mp., iar dacă ai si o masină cu care să transporti marfa (ex: Dacia Logan MCV) poti porni rapid o mica afacere.

Pană aici totul e simplu, dar pentru a transforma aceasta mică afacere intr-o afacere profitabilă e destul de greu. Sunt cateva probleme pe care dacă nu le rezolvi corect in mod garantat mica ta afacere se va transforma in “muncă patriotică”.

Prima problemă pe care trebuie să o rezolvi este alegerea produselor pe care le vei cultiva.Trebuie să alegi intre culturile de zarzavat, salate, bulboase si rădăcinoase. Alegerea pare simplă: cultivi salată, ridichi, rosii si castraveti, că doar asta face toată lumea ! Dacă vei face exact ce face toată lumea s-ar putea să nu iesi in castig deoarece atunci cand va sosi momentul vanzării va trebui să concurezi la pret cu ceilalti. Dacă te orientezi către alte culturi pentru care cererea nu este foarte mare dar pentru care teoretic ai putea obtine preturi mari risti să rămai cu marfa nevandută. Ecuatia nu este simplă si pentru a avea sansa de a obtine profit trebuie să faci in prealabil niste mici cercetări pentru a afla ce se caută, ce cultivă altii si care este profitabilitatea pentru fiecare tip de cultură.
Un alt aspect de care trebuie să tii cont este si acela că nu poti să cultivi intr-un solar toate tipurile de legume. Trebuie să tii cont de cerintele de temperatură, umiditate si aer pe care le are fiecare tip de cultură si nu trebuie să uiti nici de faptul că nu poti intercala plantele oricum deoarece poate apare efectul de umbrire care conduce la compromiterea unor culturi.
Uneori succesul este dat de intuitie si noroc, fiindcă in anumite cazuri informatiile culese si analizele pe care le faci nu te ajută cu nimic.

A doua problemă, poate mai importantă decat prima, este desfacerea. Teoretic ai următoarele optiuni:
– vanzarea en-gos: către centrele de colectare legume-fructe sau magazinele si aprozarele de cartier;
– vanzarea en-detail: vanzarea in pietele agroalimentare din orase, vanzarea “pe marginea drumului”, sau vanzarea cu amănuntul la domiciliul clientilor.
In mod evident dacă vrei să obtii bani de pe urma unei astfel de mini-afaceri va trebui să te concentrezi pe vanzarea en-detail deoarece in caz contrar va trebui să iti vinzi marfa la preturi similare cu cele ale producătorilor care au culturi pe mai multe mii de mp., iar tu care ai doar 3 solarii de cate 100 mp dacă vinzi la pretul celorlalti in mod sigur iesi in pierdere.
In acest caz apare o nouă problemă: dacă tu stai in solarii si lucrezi toată ziua cine va vinde marfa? Solutia este ca un membru al familiei să se ocupe de vanzări dar asta numai dacă ai pe cineva in familie care stie să vandă. Altfel persoana va sta la tarabă in piată degeaba sau va umbla din usă in usă fără a avea si vanzări.
Nu mai este nici un secret că in acest gen de afaceri castigă doar cei care stiu cu adevărat cum să isi vandă marfa. Dacă nu te pricepi la vanzări si nu ai pe nimeni in familie care să fie bun la asa ceva ai putea angaja pe cineva priceput, dar atunci cand vorbim de afaceri atat de mici e greu de presupus ca din castigurile obtinute să poti plăti un bun vanzător.

A treia problemă – să ai cunostintele necesare pentru obtinerea unor productii bune. Este problema care poate fi rezolvată cel mai simplu deoarece există numeroase cărti de specialitate, există numeroase cursuri la care poti participa pentru a invăta cum să cultivi legumele in sere si la nevoie poti apela la specialisti care să te indrume. Pe langă toate astea mai există si internetul :)

Intrebarea care se pune este dacă obtii si profituri după ce ai rezolvat toate aspectele delicate ale unei astfel de afaceri. Răspunsul este simplu: depinde de costurile cu care vei opera.
Daca vinzi legumele en-detail, intr-un an obisnuit, din cultura legumelor pe 300 mp de solarii ai putea obtine fară probleme venituri de cca. 25.000 – 30.000 lei. Problema e de costuri: cat te costă transportul pentru a iti vinde produsele, cat te costă taraba in piată si cat costă munca ta si a celorlalti membrii ai familiei implicati in afacere ? De exemplu, dacă calculezi ca in afacere sunt implicate 2 persoane din familie si că fiecare ar trebui plătit cu un salar net de 1.000 lei/luna asta te conduce la o cheltuială de 24.000 lei/an. Dacă vrei să ai o asigurare medicală si pensie asta insemnă să iti faci contract de muncă, ceea ce va conduce la plăti suplimentare de aproximativ 22.000 lei/an (impozit pe salar, CAS si CASS).  Cu alte cuvinte: la final de an daca te angajezi cu contract de munca in propria firma vei avea pierderi.

Ce ai putea face pentru a obtine un profit rezonabil ?a.) să te multumesti cu un salar lunar mult mai mic

sau

b)  să cultivi legume pe o suprafată mai mare, dar in acest caz va creste si valoarea investitiilor. In prezent cele mai ieftine oferte pentru solarii de 500 metri complet echipate cu sisteme irigatii sunt de 35.000 lei iar pentru solarii cu o suprafata utila de 1.000 mp. poti gasi firme care ti le realizeaza din materiale de calitate buna la 107.000 lei.

sursa; https://ruralonline.wordpress.com

Tehnologia generala a cultivarii legumelor in solarii. Creșterea plantelor în seră.

Protejarea legumelor in camp, cu ajutorul maselor plastice, este o metoda accesibila, care permite obtinerea legumelor timpurii sau prelungirea vegetatiei la legumele de toamna.

 Conditiile de microclimat, care se realizeaza in adaposturi, creeaza posibilitatea efectuarii in cursul unui an, pe aceeasi suprafata, a 2-3 culturi.

 Lucrarile solului si pregatirea adaposturilor

In vederea plantarii se acorda o atentie deosebita lucrarilor solului si pregatirii adaposturilor. Lucrarile solului si pregatirea solariilor constau din lucrari executate toamna si lucrari executate primavara.

Lucrarile executate toamna.

Principalele lucrari se refera la pregatirea solului si asigurarea scheletului de sustinere.

Lucrari executate primavara.

Primavara timpuriu, indiferent daca solul este sau nu ocupat cu verdeturi, se procedeaza la evacuarea apei din zonele unde aceasta stagneaza.

In cazul in care solariile sunt ocupate cu verdeturi se efectueaza urmatoarele lucrari:

• graparea terenului imediat;
• dezinfectia spatiului de productie;
• dezinfectia solului înainte de plantare (cu 10-15 zile);
• fertilizarea cu 250-300 kg/ha azotat de amoniu;
• erbicidarea cu 8-10 zile inainte de plantare;
• montarea foliei de polietilena cu circa 8-10 zile inainte de plantare;
• mobilizarea solului cu freza, la adancimea de 15-18 cm;
• modelarea solului se face in straturi inaltate;

Succesiunea culturilor si folosirea intensiva a terenului

Perioada de folosire a solarilor in timpul anului este determinata de conditiile naturale ale zonei si localitatii respective si de modul de cultura practicat. Pentru exploatarea rationala si eficientă a solariilor, in acestea se practica sistemul de culturi intensive, pe langa cultura de baza cultivandu-se una doua culturi succesive si asociate.

Dirijarea factorilor de mediu in perioada de cultivare în solarii

Sporurile de productie realizate in culturile protejate cu mase plastice, fata de cultura neprotejata, se obtin pe seama conditiilor de microclimat favorabile realizate in adaposturile cu mase plastice. Dirijarea conditiilor din interiorul adaposturilor cu mase plastice se face in corelatie cu starea timpului si cu pretentiile speciei legumicole cultivate.

Temperatura este principalul factor de mediu care contribuie la obtinerea unor sporuri de productie timpurie la culturile protejate cu mase plastice.

Umiditatea relativa a aerului in solarii este mai ridicata decat in atmosfera si in serele acoperite cu sticla. Pentru materialele plastice suple (polietilena si policlorura de vinil) este specifica formarea condensului pe suprafata interioara a peliculelor care acopera solarul. Formarea condensului si caderea lui pe plante favorizeaza dezvoltarea bolilor criptogamice la culturile de tomate, ardei si vinete.

Lucrarile de intretinere a culturilor legumicole din solarii

Pentru asigurarea tuturor conditiilor optime necesare cresterii si dezvoltarii plantelor cultivate in solarii, este necesar sa se efectueze urmatoarele lucrari:

• verificarea zilnica a starii de prindere a rasadurilor;
• afanarea solului prin prasile repetate;
• irigarea in conformitate cu cerintele speciilor pentru apa;
• fertilizarea faziala prin aplicarea de ingrasminte complexe;
• combaterea bolilor si a daunatorilor prin tratamente la interval de 8-10 zile;
• carnitul plantelor in scopul grabirii fructificarii si obtinerii unor productii de calitate;
• palisarea si conducerea plantelor, in cazul castravetilor si tomatelor.

Avantajele sistemului de irigare prin picurare la cultivarea legumelor în seră.

In continuare vom prezenta cateva dintre numeroasele avantaje a acestui sistem de irigare prin picurare:

1. Se dozeaza exact apa necesara in diferite etape de dezvoltare a culturilor si in functie de tipul de cultura irigat, eliminandu-se in acest fel pierderile;

2. Fiecare plantã în parte poate primi cantitatea optima de apã in functie de necesarul de moment;

3. Consumul de apã pentru irigatie este mai redus cu 20-40%, datoritã uniformitãtii si randamentului ridicat (90-96%) si reducerii pierderilor prin evaporatia din sol si aer;

4. Alimentând cu apã numai zona rândurilor de plante, spatiul dintre rânduri rãmâne uscat, ceea ce permite executarea lucrãrilor agricole în conditii bune, înmultirea buruienilor fiind mult diminuatã;

5. Udarea directã a solului, fãrã umezirea plantelor, împiedicã aparitia si înmultirea bolilor si dãunãtorilor. Se micsoreazã sau se evitã unele tratamente chimice, ceea ce împiedicãpoluarea recoltelor;

6. Permite administrarea ingrasamintelor si a diferitelor tratamente in timpul irigarii - prin fertiirigare (tehnologia de aplicare a ingrasamintelor odata cu apa de irigare) se echilibreaza armonios dozele administrate cu necesarul optim al plantelor in diferitele faze de crestere, situatii de stres sau varfuri de sarcina;

7. Mentine structura si textura solului astfel incat sistemul radicular al plantelor se poate dezvolta mult mai bine comparativ cu alte modalitati de irigare;

8. Prin irigarea prin picurare nu se raceste solul in aceeasi masura ca alte tehnologii de irigare ceea ce elimina un stress important al plantei in special primavara;

9. Datorita faptului ca frunzele si tulpina plantei sunt uscate in timpul fertirigarii prin picurare, nu exista riscul arderii plantelor chiar si in cazul irigarii in zilele foarte calduroase cu temperaturi exterioare de peste 40º C;

10. Restringe posibilitatea dezvoltarii buruienilor datorita faptului ca se uda numai zona activa a radacinilor plantelor din cultura, ducand la eliminarea tratamentelor de combatere a buruienilor;

11. Restringe posibilitatea raspandirii la nivelul intregii culturi a bolilor si daunatorilor;

12. Mana de lucru necesara exploatarii instalatiei de irigare prin picurare este mult mai redusa comparativ cu celelate modalitati de irigare, ceea ce inseamna mai mult timp pentru alte activitati si reducerea cheltuielilor;

13. Instalatia de fertirigare prin picurare nu necesita forta de munca calificata pentru exploatare;

14. Permite dozarea exacta a cantitatilor de ingrasaminte administrate in functie de necesarul optim al plantei;

15. Ca un cumul al unora dintre avantajele enumerate mai sus, sistemul de fertirigare prin picurare poate asigura o crestere a productivitatii cu pina la 100%;

16. Este singura metodã de udare care permite automatizarea totalã, datoritã reglãrii precise a debitului si a presiunii apei, precum si declansãrii udãrii pe baza informatiilor înregistrate de senzori cu privire la umiditatea solului, temperatura si umiditatea relativa a aerului.

Schema unui sistem de irigare prin picurare

Parametrii și condițiile necesare germinării optime a semințelor de legume în seră.

În asigurarea condițiilor necesare declanșării procesului de germinare a semințelor de legume la culturile efectuate în sere, o importanță deosebită o au următorii factori: temperatura substratului, umiditate și lumină.
Temperatura
Pentru a rasari uniform și într-un timp anume, plantele au nevoie de temperatură optimă specifică.
În timpul germinării semințelor și până la rasarirea plantelor, este necesară o temperatură constantă a substratului, apropiată de limita superioară a valorii temperaturii optime pentru fiecare specie legumicolă.
Daca se menține o temperatură a substratului mai scazută timp îndelungat după declanșarea procesului de germinare sau sunt variații mari ale valorilor de temperatură, semințele pierd cantități mari de substanțe hrănitoare de rezervă, iar timpul de germinare se prelungește, întârziind răsărirea cu până la 10-14 zile.
Asigurarea unei temperaturi constante la nivelul substratului (22-26 grade C), este sufiecientă pentru majoritatea culturilor de legume, în aceste condiții răsărirea se încheie 3-6 zile, excepție făcând cultura de salata verde, la care, temperatura optimă de germinare este de 18 grade Celsius.
Fiecare specie legumicolă are anumite pretenții fată de temperatură, iar dirijarea acesteia trebuie facută diferențiat, motiv pentru care se recomandă ca în același spațiu să se producă simultan numai răsaduri din specii cu cerințe asemănătoare (de exemplu, ardei cu vinete sau varza cu salata).
Lumina – Pe parcursul producerii rasădurilor, lumina se dirijeaza diferit. Astfel, germinarea semințelor de legume trebuie să se desfășoare la întuneric, lumina nu este necesară, iar acest lucru se realizează prin acoperirea cu ziare sau carton din hârtie a patului germinativ sau a tavițelor alveolare.
Umiditatea necesară pentru germinare este de 100%. Umiditatea se sigură prin umectarea completă a substratului de semănat (înainte de semănare substratul pe baza de turbă se asează într-un recipient și se udă foarte bine, atunci când se strânge în mână, să curgă câteva picături de apă).
Totodată, peste patul germinativ sau tavițele alveolare acoperite cu ziare sau cartoane de hartie, se pune o folie de polietilenă (poate fi albă sau neagră), aceasta având rolul de a reține umiditatea optimă germinării. Atenție, însă, această metodă cu folie pentru acoperirea patului germinativ se aplică numai pentru semănatul culturilor din timpul iernii, când intensitatea soarelui este mică și nu creează probleme; în timpul primăverii și mai ales în timpul verii, nu se utilizează sub nicio formă acoperirea cu folie, deoarece conduce la sufocarea și moartea plantuțelor.

Parametrii și condițiile necesare germinării optime a semințelor de legume

CULTURA	PERIOADA	TEMPERATURA SUBSTRATULUI  Grade Celsius	LUMINA	UMIDITATEA
Tomate	Până la răsărire	22-24	Lipsa completă a luminii	100%
Ardei Vinete		24-26
Varză Conopidă		20-22
Castraveți Dovlecei		25-30

Tehnologie moderna de cultura pentru ardeiul gras în sere și solarii. Cultivarea Ardeiului în Seră.

Tehnologie moderna de cultura pentru ardeiul gras în sere și solarii

Pentru a veni în întâmpinarea dumneavoastră cu cât mai multe informații legate de creșterea ardeiului gras în sere și solarii vă prezentăm în continuare recomandările noastre privind această cultură.

Cultura de ardei gras în sere/solarii este o cultură anuală, cu ciclu lung de producție și din acest motiv trebuie avută în vedere o grijă deosebită în prima parte de dezvoltare a plantelor (în special până la primele recoltări).

Răsadurile

Pentru obținerea unor recolte înalt productive, de bună calitate și cât mai timpurii este esențială calitatea răsadului la plantare.
Pentru obținerea răsadului de ardei este necesar un spațiu special amenajat pentru crearea condițiilor optime de dezvoltare a plăntuțelor – răsadniță incalzita deoarece semanarea are loc iarna.

Un rasad de ardei gras de bună calitate necesar pentru o cultură anuală trebuie să îndeplinească următorii parametri de calitate:

1.Să aibă vârsta cuprinsa între 60-80 zile;
2.Să se vadă butonul floral la internodul 0 (internodul) este internodul de unde tulpina principală începe dezvoltarea pe mai multe brațe);
3.Să aibă înălțimea cuprinsă între 20 – 30 cm;
4.Să fie erecte la plantare (să nu se aplece după plantare datorită fragilității tulpinii);
5.Să fie libere de virusuri, boli și dăunători (este necesară efectuarea de tratamente fitosanitare pe timpul vegetației răsadurilor);
6.Să nu prezinte carente de macro sau microelemente (este necesară efectuarea de fertilizări radiculare și foliare pe tot parcursul dezvoltării răsadurilor);
7.Să nu fie etiolate;
8.Să fie viguroase și sa prezinte un sistem radicular bine dezvoltat care sa ocupe întreg volumul de substrat;
9.Să nu prezinte deteriorări mecanice în urma manipulării sau orice astfel de stricăciuni;
10.Să fie turgescente (sa nu fie ofilite);
11.Să fie călite;

Producerea răsadurilor implica 2 etape tehnologice:

Semănatul care poate sa se facă în 2 moduri:
1.Pe pat germinativ;

 

 

Atenție! Nu ne referim la patul germinativ cald pe gunoi de grajd – aceasta metoda nu este sub nici o forma recomandata pentru obținerea unui răsad profesional, uniform calitativ, iar pierderile economice în cazul în care se utilizează semințe hibrid profesionale sunt foarte mari!

2.În tăvițe alveolare;

   

Repicatul plăntuțelor din patul germinativ sau celulele alveolare se face în ghivece de plastic;

Semănatul
Semănarea ardeiului gras are loc în prima jumătate a lunii ianuarie, intre 2-20 ianuarie. În unele regiuni (în bazinul legumicol Matca) semănatul are loc chiar și mai devreme (25-31 decembrie) dar respectivii fermieri dispun de încălzirea solariilor/serelor după plantare și de asemenea tipul constructiv al solariilor dublat de utilizarea celor mai moderne folii profesionale de acoperire a lor le permite plantarea foarte devreme, la începutul lunii martie cu un risc minim de înghețare a ardeilor.

Semănatul se face pe pat germinativ sau în tăvițe alveolare. În ambele cazuri substratul de semănat este reprezentat de turba special tratata pentru optimizarea EC-ului și pH-ului și cu adaos de fertilizatori. Condițiile pentru ca un substrat profesional pe baza de turba sa fie utilizat în producerea răsadurilor în prima faza (semănat-repicat) sunt următoarele:
1. pH-ul = 5,5 – 6,5; Verificați întotdeauna ca pe ambalajul substratului sa fie menționat pH-ul și sa fie cuprins intre aceste valori! Turba sau substratul cu valori ale pH-ului sub 5 nu este pentru semănat!
2. EC-ul (electro-conductivitatea solului sau concentrația în săruri a solului) sa nu fie mai mare de: 1 dS/m, de preferat 0,6-0,8 dS/m;
3. Sa aibă adaos de fertilizatori NPK și microelemente; aceste adaosuri sunt necesare hrănirii plăntuțelor în primele 2 săptămâni;
4. Granulația sa fie cuprinsa intre 0 – 10 mm, recomandata fiind cea intre 0-5mm!
5. Turba sa fie blonda, pt semănat fiind recomandat un amestec de turba blonda și turba neagra;
6. Sa conțină aditivi de umectare; Acești aditivi nu sunt obligatorii însa fara ei va trebui acordata o mai mare grija la irigarea constanta a substratului!

Recomandarea noastră este ca semănatul sa fie făcut doar în substrat profesional pentru semănat (cu specificațiile tehnice de mai sus) fără alte adaosuri. Dacă totuși se utilizează și pământ împreună cu turba, pământul trebuie sa fie de pădure și în nici un caz din exploatații agricole (din sera, gradina proprie sau din câmp).
Utilizarea doar a substratului profesional pe baza de turba pt semănat are o serie de avantaje comparativ cu utilizarea altor substraturi sau amestecuri:

Avantaje utilizare substrat profesional de turba

Substrat profesional	Pământ sau alte amestecuri
Liber de semințe de iarbă sau insecte	Plin de semințe și pot fi prezente și insecte
Liber de boli din complexul “căderea plăntuțelor”	Risc crescut de cădere a plăntuțelor
pH și EC optime pentru germinare și dezvoltare a răsadurilor	pH și EC variază în funcție de sursa utilizata
Adaos perfect optimizat de minerale pentru prima parte de dezvoltare arăsadurilor	Conținut necunoscut de minerale
Obținerea de răsaduri uniforme	Neuniformitate a răsăririi
Dezvoltare radiculara bogata	Dezvoltare radiculara deficitara

De asemenea mai merită menționat și faptul ca la operația tehnologica de repicare din patul germinativ pe baza de turba, rădăcinile plăntuțelor nu suferă răni majore datorita granulației foarte mici a turbei și ușurinței desprinderii pe când în cazul în care este utilizat pământul ruperea ramificațiilor radiculare tinere sunt practic inevitabile creând astfel largi porți de intrare pentru boli vasculare după repicare și un stres în plus pentru plăntuțele tinere și fragile.

Parametrii și condițiile necesare unei germinări optime a semințelor de ardei sunt următorii:
1. Temperatura optimă de germinare este cuprinsă intre: 24-26^oC. Temperatura de germinare nu trebuie să fie mai mică de 17^oC.
2. Umiditatea de 100%
3. Lipsa completa a luminii în primele zile până la răsărire (acoperire cu ziare sau carton din hârtie).

În cazul în care se utilizează substratul profesional pentru semănat operațiile tehnologice sunt următoarele:
1. Se uda cu apă turba până la umectarea completă;
2. Se trasează rândurile printr-o ușoara apăsare a substratului;
3. Se pun semințele una câte una pe rând;
4. Se acoperă cu un strat fin de substrat de maxim 0,5 cm (nu mai mult deoarece semințele de ardei au mica putere germinativa, o greutate prea mare sau un strat prea mare deasupra întârziind foarte mult răsărirea);
5. Nu se mai uda ulterior semănării – datorita granulației mici a turbei adăugarea ulterioara de apa conduce ori la descoperirea semințelor ori la îngroparea mai adâncă a lor. Și într-un caz și în celalalt răsărirea nu va fi uniforma;
6. Se acoperă cu ziare sau cartoane de hârtie patul germinativ peste care se poate pune o folie cu rol de reținere cât mai mult timp a umidității de 100% necesare germinării și răsării optime a ardeilor; Atenție!!! Aceasta metoda cu folie pentru acoperirea patului germinativ se aplica numai pentru semănarea ardeilor în timpul iernii când intensitatea soarelui este mica și nu crează probleme ardeilor; în timpul primăverii și mai ales în timpul verii nu se utilizează sub nici o forma acoperirea cu folie a semințelor deoarece conduce la sufocarea și distrugerea plăntuțelor.
7. Se asigura o temperatura constanta zi/noapte cuprinsa intre 22-26^oC dar nu mai mica de 15⁰C ; temperaturile mai mici cuprinse intre 15-18⁰C nu afectează iremediabil ardeii doar întârzie foarte mult germinarea și răsărirea (cu pana la 2 săptămâni).
8. Dacă temperaturile sunt optime după 4-6 zile încep sa apară primele plăntuțe, iar după ce fenomenul de răsărire are loc în masa se înlătura materialele de acoperire pentru a preveni alungirea răsadurilor răsărite, chiar dacă răsărirea nu este de 100%.
Toate etapele tehnologice de mai sus se respecta și în cazul semănării în tăvițe alveolare cu mențiunea ca semănarea în ele se face cu câte o singura sămânța în fiecare celula alveolara.

Avantajele utilizării alveolelor pentru semănare fata de patul germinativ sunt:
1.Pot fi lăsate 7-10 zile mai mult pana la repicare (în funcție de numărul de celule/alveola pot fi lăsate chiar mai mult) datorita distantelor intre plante mult mai mari decât în patul germinativ (avantajul care deriva de aici este economia de căldură care se face prin prelungirea timpului petrecut de răsadurile nerepicate în același spațiu mai mic decât spațiul ocupat de răsadurile repicate) ;
2.Rănirea rădăcinilor tinere la operația de repicare este diminuată la minim față de cazul în care plăntuțele sunt luate din patul germinativ unde firele radiculare ale unei plăntuțe s-au întrepătruns cu cele ale vecinelor;
3.Răsadul este mai viguros datorita densității mici intre plante;
4.Uniformitatea răsadurilor este foarte bună;

Această metoda de semănare în tăvițe alveolare are și un dezavantaj, acela că operațiunea de repicare în ghivece va fi un pic mai dificilă, practic va dura mai mult.

După răsărirea completă a plăntuțelor este necesară schimbarea temperaturii constante zi/noapte cu alternanța temperaturii zi/noapte astfel este nevoie ca în timpul zile temperaturile să fie cuprinse între 24-26⁰C, iar noaptea între 18-20⁰C. Această alternanță este necesară pentru dezvoltarea optimă a răsadurilor. O temperatura constantă zi/noapte sau o temperatura mai mare în timpul nopții decât în timpul zilei va duce la o creștere accelerată a tulpinii (tulpină subțire) în dauna masei vegetale reprezentate de frunzulițe, tulpină groasă și volumradicular. De asemenea se urmărește umiditatea substratului care se va iriga constant pe toată perioada până la repicare. O data cu irigarea se pot efectua și fertilizări și tratamente fitosanitare obligatoriu dacă semănatul a fost efectuat în pământ sau amestec cu pământ. Fertilizări se fac în aceasta perioadă cu îngrășăminte minerale cu raport echilibrat NPK(Solufeed 20:20:20), adaos de magneziu și microelemente. Dozele de îngrășăminte sunt foarte mici de 10-20 gr/10 litri de apă (0,1 – 0,2%), în practică se utilizează 1 lingură de îngrășământ NPK (Solufeed 20:20:20) la o găleată de apă. De asemenea pentru o dezvoltare armonioasă a sistemului radicular și rezistența mărită la stresuri a micilor răsaduri se poate utiliza prin udare sau stropire SPRINTENE în doze de 10 ml/10 litri apă. Tratamentele fitosanitare în această perioadă includ un fungicid contra complexului căderii plăntuțelor (pentru evitarea riscului de fitotoxicitate se recomandă Previcur în doză 0,15% - la această doză nu arde vârful sau frunzulițele tinere), un insecticid contra insectelor ce apar imediat se se încălzește spațiul unde se seamănă. Recomandarea noastră ca insecticid pentru prima fază de dezvoltare a răsadurilor este Actara în doză de 0,02% - avantajele utilizării acestui insecticid țin de sistemicitatea totală a sa și foarte important este faptul că planta îl poate lua prin sistemul radicular fiind ușor transportat în vârfurile de creștere protejând plantele eficient și din interior exact în locurile unde sunt cele mai sensibile și unde sunt cel mai adesea atacate de insecte, de asemenea ajuns în vârfurile de creștere Actara induce și un efect de biostimulare a meristemelor de creștere, un avantaj în plus la utilizarea sa în primele faze de dezvoltare. Dacă există riscul apariției de acarieni se recomandă utilizarea unui acaricid de genul Vertimec sau Milbeknock. Unul sau două tratamente fitosanitare preventive până la repicare sunt de ajuns în cazul în care nu se observă apariția simptomelor de boală sau apariția insectelor în răsadniță.
De menționat și de reținut este faptul că dacă producerea răsadurilor se face într-un spațiu utilizat anterior pentru culturile de legume este imperios necesară dezinfecția prealabila a solului și a structurii în primul rând pentru insecte și acarieni! Dezinfecția se poate face cu câteva zile înainte de semănat odată cu încălzirea răsadniței cu un insecticid-acaricid (Talstar de exemplu) prin stropirea solului și a structurii de lemn cu o doza de 2-5 ori mai mare (nu are ce să afecteze), se închide spațiul pentru o seara și/sau o zi apoi se aerisește. Nu uitați să respectați normele și măsurile de securitate (verificați și citiți eticheta înainte de utilizare) atunci când aplicați produse toxice!

Repicarea
Perioada cuprinsă între semănat și repicat este de 20-30 zile în funcție de temperatura din răsadniță și substratul utilizat. Practic răsadul este gata de repicat din momentul în care poate fi manevrat fără riscul de a fi rupt sau deteriorat în cursul operațiilor de repicare. De asemenea este bine să aibă 2 frunze adevărate bine dezvoltate și un sistem radicular bine dezvoltat. Întârzierea repicatului conduce inevitabil la alungirea necorespunzătoare a tulpinii și cu efecte negative grave pe termen lung pentru plante.
Repicarea ardeilor se face obligatoriu în ghivece de plastic mate, închise la culoare, prin care nu pătrunde lumina la rădăcină. De reținut că rădăcinile care vin în contact cu lumina își reduc foarte mult până la pierderea funcțiile specifice de absorbție a apei și elementelor nutritive! De asemenea trebuie reținut faptul că, indiferent de plantele repicate, un volum mai mare de substrat este întotdeauna de preferat în locul unui volum mai mic. Pentru obținerea răsadurilor de ardei pentru sere/solarii sunt recomandate ghivecele rotunde cu diametrul de 9 cm sau 10 cm cu înălțime cât mai mare.

Pot fi utilizate și ghivece pătrate cu dimensiunile de 7x7x8 cm cu condiția ca răsadurile să aibă vârsta mai mică 60 zile. De asemenea mai pot fi utilizate și tăvile alveolare de 28 celule/tăvița, dar trebuie avută mare grijă să nu se întârzie perioada de plantare deoarece plantele vor crește exploziv în înălțime într-un timp foarte scurt.
Substratul utilizat pentru repicare poate fi un amestec de pământ de pădure cu turbă, chiar și cea utilizată la semănat poate fi refolosită. Dacă nu se utilizează turbă pentru îmbunătățirea texturii substratului și se utilizează mraniță de exemplu (metodă utilizată cu succes pe scară largă în marile bazine legumicole); trebuie avută grijă ca aceasta să fie foarte bine descompusă, cu o textură foarte fină, să fie de bovine sau ovine (în nici într-un caz de păsări!!!) și să nu se adauge în cantități exagerate (un raport de 1/4 sau 1/5 nu are efecte negative asupra dezvoltării răsadurilor). Utilizarea gunoiului de grajd care nu este bine descompus ca amestec pentru substratul de răsad conduce la arderea rădăcinilor, la degajarea de amoniac ce îngălbenesc micile plăntuțe și le opresc din creștere. Dacă gunoiul este insuficient descompus există riscul ca imediat după repicare să pice toate răsadurile datorită degajării unei cantități mari de amoniac (degajare indusă de umezirea gunoiului și temperaturile mari) într-un timp foarte scurt. Din aceste motive, pentru evitarea riscurilor cauzate de sursele de gunoi de grajd sau de starea de descompunere se poate utiliza cu succes amestecul de pământ de pădure cu substrat pentru răsaduri.
Imediat după repicare se menține o zi sau două o temperatură constantă zi/noapte de 24-26⁰C pentru reducerea stresului de repicare și reluarea cât mai rapidă a dezvoltării răsadurilor. După aceste 2 zile se revine la alternanța zi/noapte a temperaturilor. Diferența temperaturilor dintre zi și noapte trebuie să fie de 5-7⁰C, cu mențiunea că nu trebuie ca temperaturile înregistrate noaptea sau ziua să scadă sub 7-8⁰C, iar o temperatura mai mare noaptea decât ziua va induce alungirea tulpinilor în dauna dezvoltării vegetative normale.
Pe tot parcursul dezvoltării răsadurilor se va urmări ca plantele să fie constant udate, fertilizate și tratate contra dăunătorilor. Ca și în cazul semănatului spațiul utilizat pentru repicarearăsadurilor trebuie dezinfectat în același mod. Dezinfecția prealabilă a spațiului reduce foarte mult riscurile apariției unui atac de insecte asupra răsadurilor. Prezența în răsadniță a insectelor (Thrips, musculița albă, musculița neagră), chiar și într-un număr extrem de redus poate provoca pagube uriașe deoarece aceste insecte distrug, prin hrănire, în special vârful de creștere (partea cea mai moale, suculenta și sensibila a plăntuțelor în această faza de dezvoltare) a numeroase răsaduri (răsadurile au o densitate mult mai mare decât plantele de cultură). Cum Thripsul își începe activitatea de hrănire la o temperatura de 8⁰C, indiferent de anotimp, probabilitatea apariției lui în astfel de spații este aproape certă. Din acest motiv recomandăm ca de la prima sau cel târziu la a doua irigare să se utilizeze Actara pentru protecția răsadurilor contra unor astfel de insecte. De asemenea 1-2 tratamente cu Previcur contra căderii plăntuțelor sunt recomandate în această perioadă (10-14 zile de pauză între tratamente). Ca și alternativă la Previcur poate fi utilizat și Topsin sau Folpan contra căderii plăntuțelor dar cu mare atenție să nu se atingă vârfurile sensibile ale răsadurilor deoarece există riscul major ca acestea să fie distruse în urma tratamentului dacă nu este corespunzător efectuat. Dacă există pericolul apariției acarienilor se recomandă și 1-2 tratamente cu acaricide cum ar fi Vertimec sau Milbeknock.

Aplicarea îngrășămintelor în această perioadă se face constant la fiecare irigare. Ca și fertilizatori se utilizează îngrășăminte minerale NPK (Solufeed 20:20:20) echilibrate în aceleași concentrații ca la răsaduri (10-20 g / 10 litri apă). De asemenea pentru o dezvoltare radiculară foarte bună se pot utiliza agronutrienții (îngrășăminte tehnice de ultimă generație) cum ar fiSprintene 0,1%, Salwax 0,2% și Calciamec/Alcaplant 0,2%. Utilizarea acestor agronutrienți induce dezvoltarea armonioasă a sistemului radicular, îngroșarea tulpinii, dezvoltarea viguroasă a sistemului vegetativ, scurtarea distanțelor internodale și de asemenea induce o rezistență mărită față de stresuri (frig, secetă, atac de boală, salinitate, etc).
Referitor la condițiile de temperatură din această perioadă (ziua crește, intensitatea luminoasă crește, temperatura de afară crește), în cazul în care se înregistrează peste 35-40⁰C se impune aerisirea ușoară a spațiului în care se află răsadurile.
De asemenea, în cazul în care ghivecele au fost așezate la repicare lipite unele de altele se impune din când în când rărirea lor pentru a evita alungirea în înălțime a răsadurilor. Momentul răririi este atunci când încep să se atingă vârfurile frunzelor adiacente între ele. În bazinul legumicol Matca (dar și în alte zone unde condițiile permit acest lucru) există operația tehnologică de rărire a ardeilor, cu circa 2-3 săptămâni înainte de plantare, de pe paturi jos, direct pe pământ. Această metodă conferă fermierilor câteva avantaje certe: o rărire foarte bună a răsadurilor (frunzele vecine nu se mai ating unele de altele și astfel fiecare plantă beneficiază de o expunere și o cantitate maximă de lumină, grăbind dezvoltarea rapidă), o călire optimă a plantelor înainte de plantare (plantele sunt așezate direct pe sol, luând contact cu noile condițiile de mediu) și în plus se poate lucra mai bine. Desigur această metodă presupune și o atenție sporită față de menținerea temperaturilor optime (sau cel puțin minime de 7⁰C) pentru dezvoltarea ardeilor, din acest motiv această metodă se realizează acolo unde sunt condițiile necesare: sistem de încălzire și folii profesionale de acoperire. Perioada în care ghivecele cu ardei stau pe pământ este de circa 2-3 săptămâni, până se întrunesc condițiile de plantare în pământ. În cazul în care se utilizează această metodă de rărire direct pe pământ, iar ghivecele utilizate nu au fund, rădăcinile răsadurilor vor crește adânc în sol (cu cât perioada este mai lungă cu atât și creșterea lor va fi mai mare) astfel încât la plantare majoritatea acestor fascicule radiculare vor fi complet rupe conducând la un stres enorm pentru plante, iar rănile devin porți de intrare pentru toate bolile de sol, inclusiv nematozi sau viermi sârmă. Această rănire a rădăcinilor la transplantare este principala cauză a îmbolnăvirii plantelor de boli vasculare și infestare cu nematozi și viermi sârmă.
În cazul în care răsadurile cresc în înălțime și nu pot fi plantate există câteva metode de încetinire a creșterii tulpinii: privarea de apă până la limita de ofilire, privarea de căldura (dar numai puțin de 5⁰C) sau utilizarea retardanților de creștere.

Transplantarea
Înainte cu câteva zile de operația tehnologică de transplantare sunt necesare următoarele:
1. Se accentuează călirea răsadurilor prin oprirea căldurii și aerisirea cât mai tare a spațiului răsadniței;
2. Se stropesc foliar cu un fungicid și insecticid (de preferat amândouă cu cel puțin o componentă sistemică); prin aplicarea în răsadniță se economisește timp, pesticid și apă, iar plantele vor fi protejate în momentul plantării de eventuale îmbolnăviri foliare.
3. Se pregătește solul pentru transplantare – se afânează cu motosapa, se fac găurile pentru plantare, se instalează sistemul de irigare prin picurare;
4. Înainte de plantarea oricărei culturi de legume în sere și solarii este bine să se facă o dezinfectare a solului. Cea mai buna metoda este dezinfectarea cu circa o lună înainte de plantare cu Basamid. Dacă nu se poate face dezinfecția cu Basamid, iar în cultura anterioară s-au semnalat nematozi se recomanda cu câteva zile înainte de plantare aplicarea la sol a unor produse nematocide.
5. Dacă se utilizează mulcirea, folia transparentă de mulcire se instalează tot înainte de plantare;
6. Este recomandat ca înainte de plantare să se aplice un insecticid contra coropișnițelor, care altfel ar cauza pierderi masive imediat după plantare.

Densitatea la care se plantează ardeii depinde de clima și luminozitatea zonei. Densitatea recomandata pentru plantarea ardeilor în sere/solarii este de 30.000 – 35.000 plante/Ha. Pot fi plantați pe rânduri cu distanta egala intre ele sau cea mai răspândita metoda este pe doua rânduri apropiate (40-60 cm) și doua depărtate (1,0 – 1,2m). Distanta intre plante trebuie sa fie cuprinsa intre 30-40 cm.

  
Plantarea ardeiului gras pe randuri cu distanta egala intre ele


Plantarea ardeiului gras pe randuri cu distanta alternanta intre randuri, 2 apropiate si 2 indepartate

Irigarea și fertilizarea
Întotdeauna înainte de înființarea culturilor de legume se recomandă efectuarea analizelor de sol pentru relevarea rezervelor de elemente minerale și organice din sol pe de o parte și pe de altă parte pentru întocmirea riguroasă și eficientă a unui program de fertilizare adecvat.
La întocmirea unui program de fertilizare eficient și optim pentru a obține maximul productiv și calitativ al unui hibrid SC MARCOSER SRL ia în calcul următorii parametri:
1. Analizele de sol ce relevă nivelele de aprovizionare cu macroelemente ( N, P, K în principal) mezoelemente (Ca și Mg) și microelemente (Fe, B, Cu, Zn, Mn, Mo) dacă este cazul; de asemenea 2 parametri critici luați în calcul sunt pH-ul (reacția acida sau bazică a solului) și EC (electroconductivitatea sau concentrația în săruri a solului);
2. Alt parametru luat în calcul este tipul culturii înființate, cunoscut fiind faptul ca diferite tipuri de legume (ardei, castraveți, ardei, vinete, etc) au cerințe diferite din punct de vedere al nivelului de macro și microelemente;
3. Sezonul de plantare – datorită faptului că în timpul anotimpurilor reci deși pot exista în sol nivele optime de aprovizionare cu elemente nutritive acestea nu sunt disponibile plantelor datorita proprietăților acestora când solul este rece (de exemplu fosforul este un astfel de element care deși este prezent în sol nivelul de disponibilitate pentru rădăcinile plantelor scade spre zero începând cu temperaturi ale solului de 10-12⁰C); în schimb vara nu doar că toate elementele sunt disponibile plantelor dar datorită mineralizării puternice a materiei organice nivelul de Azot disponibil crește considerabil;
4. Ciclul de cultură care în cazul ardeiului gras în sere/solarii este în cea mai mare parte ciclu lung de cultură, însă pot fi și excepții;
Deși mai sunt și alți parametri luați în considerare, dar mai puțin relevanți, cunoscând datele de mai sus se introduc într-o aplicație software de ultimă generație care va genera un program de fertilizare strict specific solarului din care a fost prelevată proba și pentru cultura care va fi înființată. Rezultatele obținute urmând o astfel de procedură pot fi și cu 40% mai mari față de aplicarea îngrășămintelor „după ureche”.

În cazul în care nu sunt efectuate analize de sol pot fi aplicate îngrășămintele după un plan general care ține cont foarte mult de particularitățile fiziologice ale culturii înființate (necesar de macro și microelemente, fenofazele de dezvoltare proprii speciei de legume înființate). Se mai ia în calcul și un nivel peste mediu de săruri din sol pentru a preveni un eventual stres de salinitate și se suplimentează fosforul, calciul și potasiul. Astfel, ca și fertilizare de bază se administrează (de preferat toamna înainte de arat sau săpat) gunoi de grajd semidescompus de origine bovină sau ovină în doze de 60-80 tone/ha. De asemenea tot la fertilizarea de baza se adaugă amendamentul de Calciu (Dolomita) în cazul în care solul are reacție puternic acidă se crește doza, iar dacă pH-ul este peste 7 nu se mai recomandă aplicarea sa. Doza la hectar de dolomită este de circa 3 tone/ha odata la 3 ani sau 1 tona/ha anual. Un alt amendament foarte necesar este Superfosfatul (în caz ca este superfosfat simplu 20% se aplică pana 500 kg/ha). O parte din elementele nutritive necesare culturii de ardei sunt asigurate de fertilizarea de baza, o alta parte de rezervele solului, iar restul îngrășămintelor necesare dezvoltării optime a plantelor se aplica în timpul culturii numindu-se fertilizare fazială.

Aplicarea îngrășămintelor în fertilizarea fazială se face prin 2 metode:
1. Aplicare radiculară, la sol împreună cu apa de irigare, procedeu denumit fertiirigare;
2. Aplicare prin stropire, singure sau împreună cu anumite pesticide (atenție la compatibilități) – procedeu denumit fertilizare foliară;

Administrarea îngrășămintelor în timpul dezvoltării plantelor trebuie să țină cont de următoarele aspecte:
1. Fazele fenologice de dezvoltare a ardeilor: plantare-înflorire, înflorire internod 2 – prima recoltare, a 2-a recoltare - final, etc;
2. Intensificare unor procese naturale ale plantei în condițiile în care parametrii de mediu nu sunt propici dezvoltării optime a ardeilor: dezvoltare radiculara puternică, inducerea înfloririi, mărirea fructelor, etc; Aceste induceri naturale ale anumitor procese de dezvoltare ale plantelor se fac cu ajutorul agronutrienților nehormonali de ultimă generație;
3. Revenirea rapida a plantelor în urma unor stresuri suferite: transplantare, salinitate, frig, secetă, căldură, umiditate excesivă, atac de boli, etc. Revenirea rapidă a plantelor din diferite stresuri se realizează cu ajutorul agronutrienților nehormonali de ultimă generație;

Luând în considerare toate aspectele prezentate mai sus SC MARCOSER SRL poate pune la dispoziție celor interesați un plan general de aplicare a fertilizatorilor pentru ardeiul gras cultivat în sere/solarii.

Irigarea, alături de pregătirea corespunzătoare a solului înainte de plantare reprezintă unul din cei mai importați factori ce conduc la succesul unei culturi de legume. Mai jos sunt prezentate câteva principii de bază în ceea ce privește irigarea culturilor de legume în sere și solarii:
1. Cea mai recomandată metodă de irigare pentru ardei în sere și solarii este irigarea prin picurare; (vezi avantaje)

  

2. Pentru culturile de ardei instalația de irigare prin picurare utilizată trebuie să îndeplinească următoarele condiții;
     a. Să asigure un debit de 1,6 – 2,5 L/h/picurător la o presiune a apei de 0,5 – 1 atm;
     b.Să aibă distanța între picurători de 20 – 30 cm (Rețineți că nu este o condiție ca picurătorul sa fie la baza tulpinii ardeilor, dar linia de picurare trebuie să fie cât mai aproape de plante);

3. Irigarea trebuie să se facă întotdeauna cât mai dimineață posibil (recomandat este cu 1-2 ore înainte de răsăritul soarelui);
4. Irigarea trebuie făcută cât mai des posibil, frecvența cea mai recomandată fiind în fiecare zi cu o cantitate de apă coroborată cu condițiile de mediu: mai puțină în zilele reci și mai multă în zilele călduroase;
5. La fiecare irigare se adaugă și fertilizatori, respectându-se principiul „cât mai des în porțiuni cât mai mici” (fertilizare cu lingurița); astfel doza recomandată săptămânal se va aplica zilnic în porțiuni egale cu numărul aplicărilor efectuate – de exemplu dacă avem de aplicat 1 kg dintr-un anumit îngrășământ pe săptămână și în acea săptămână se vor face 5 irigări, la fiecare irigare se vor aplica și 1 : 5 = 0,2 kg îngrășământ / irigare. Astfel planta va utiliza tot îngrășământul și nu va mai suferi de pe urma șocului salin datorat aplicării unei cantități mari de îngrășământ.

Tratamentele fitosanitare
Ca și în cazul celorlalte verigi tehnologice și în cazul combaterii dăunătorilor sunt anumite principii generale care trebuie respectate indiferent de culturile protejate sau de produsele comerciale folosite. Planurile de combatere a dăunătorilor elaborate de SC MARCOSER SRL au ca bază principiul că prevenirea apariției bolilor este mai puțin costisitoare decât combaterea lor. În continuare vă prezentăm câteva linii de îndrumare în utilizarea pesticidelor în combaterea dăunătorilor:
1. Citiți eticheta și respectați întotdeauna recomandările și măsurile de securitate ale utilizării produselor de protecție a plantelor;
2. În prima parte de dezvoltare a plantelor (după transplantare) se utilizează fungicide cu cel puțin 2 componente: una de contact și una sistemică. Raționamentul utilizării unor astfel de compuși în perioada menționată este dat de faptul că plantele au un ritm accelerat de dezvoltare vegetativa (creștere rapidă) astfel că în cazul în care se utilizează doar fungicide de contact, puterea de protecție a acestora devine 0 pe țesuturile și organele noi formate, țesuturi și organe care pot fi protejate adecvat de o componentă sistemică. Mai târziu când aparatul foliar este pe deplin dezvoltat, vârfurile sunt rupte în cazul ardeilor cu ciclu scurt, se pot utiliza cu rezultate foarte bune fungicidele de contact;
3. Și în cazul insecticidelor și acaricidelor trebuie alese după același principiu ca în cazul aplicării fungicidelor: sistemic în prima parte de dezvoltare și sistemice/contact în parte a doua;
4. Întotdeauna alternați produsele fitosanitare; încercați să nu utilizați de 2 sau mai multe ori consecutiv aceeași substanță activă; la fiecare aplicare alternați cu substanțe cu moduri de acțiune diferite pentru a nu crea și crește rezistență la pesticide a dăunătorilor. Un produs de protecție a plantelor se poate utiliza de câte ori este recomandat de producător pe parcursul unei culturi cu condiția ca între două utilizări succesive ale aceluiași produs să se utilizeze și alt produs cu alt mod de acțiune;
5. Tratamentele fitosanitare efectuate pentru prevenire și combatere se fac la un interval de 7-10 zile în funcție de presiunea de apariție a bolilor;
6. Nu utilizați mai mult de 3-5 substanțe active (Atenție! 5 substanțe active și nu 5 produse pentru că un produs poate conține și 3 substanțe diferite) la o singură aplicare pentru a nu crea un stres fitotoxic asupra plantelor mai ales când este vorba de substanțe sistemice deoarece planta are un număr limitat de porți de intrare indiferent de numărul substanțelor aplicate, iar creșterea numărului va duce la un blocaj fiziologic al frunzei: fitotoxicitate;
7. Dozele de substanțe active utilizate trebuie să fie calculate în funcție de suprafața tratată și vârsta plantelor și nu în funcție de cantitatea de apă utilizată deoarece aceasta poate să varieze în limite foarte largi datorită diferitelor utilaje cu care se efectuează stropirea (pompe de tip Vermorel, atomizoare, pulverizatoare, etc). De exemplu la ardei începând a treia recoltare se va utiliza strict doza recomandată la suprafață indiferent de cantitatea de apă utilizată;
8. Odată cu tratamentele fitosanitare se pot efectua și fertilizări foliare cu condiția ca substanțele utilizate să fie compatibile.

SC MARCOSER SRL elaborează planuri complexe de combatere a dăunătorilor după principiile de mai sus și acorda consultanta agricolă profesionala în acest domeniu.

Alte lucrări tehnologice

Printre cele mai importante verigi tehnologice la cultura de ardei gras în sere/solarii le reprezintă conducerea și palisarea plantelor.

Conducerea
Operația de conducere este reprezentată de păstrarea unui număr variabil de brațe (2, 3 sau 4) ce pornesc din tulpina principală dublat de îndepărtarea florilor sau mugurilor florali și lăstarilor de la primele internoduri. În funcție de hibrid numărul de brațe care pornește din tulpina principală poate fi de 2, 3 sau mai multe. Cele mai bune rezultate s-au obținut atunci când numărul de brațe lăsate au fost 2 sau maxim 3. În continuare la următorul internod (porțiunea unde fiecare braț lăsat se bifurcă din nou) se înlătură toate brațele noi lăsându-se doar câte un braț. Această operațiune de înlăturare a noilor brațe se face până la internodiile 2-4 în funcție de hibridul utilizat. În cazul în care hibridul are putere vegetativă mare și generează nelimitat lăstari noi se înlătură până la al 4-lea internod brațele suplimentare, în schimb dacă hibridul generează un număr limitat de lăstari atunci operația de înlăturare a brațelor suplimentare se oprește la al doilea internod. În paralel cu înlăturarea brațelor noi la primele internoduri se înlătură și florile sau mugurii florali cel puțin de la internodul 0, fiind foarte importantă eliminarea sa chiar din faza de mugur floral; lăsarea acestei flori să fructifice va conduce la degenerarea comportamentului fiziologic al plantei prin încetinirea dezvoltării vegetative și concentrarea plantei pe mărirea fructului, de asemenea scade și dezvoltarea radiculară, iar aceste fenomene au consecințe grave asupra dezvoltării ulterioare a plantei și implicit scăderea semnificativă a productivității pe termen lung. Mai jos aveți doua exemple:

    

Palisarea
Palisarea ardeilor se poate face prin 3 metode:
1. Modelul olandez (palisarea clasica care se practica și la alte culturi: de tomate, castraveți, etc) în care fiecare tulpina este susținută de o ață pe toată înălțimea; În cazul în care se utilizează acest model de palisare sunt 3 metode de fixare a aței pentru a susține planta: utilizarea unui inel special de prindere a aței și plantei, legarea pur și simplu a atei la baza plantei sau legarea aței de un țăruș care este înfipt în pământ lângă plantă. Oricare ar fi metoda aleasă palisarea pe ață se face pentru fiecare braț principal al ardeiului prin răsucirea periodica (functie de ritmul de crestere) a brațelor în jurul aței. Ața utilizată nu trebuie să fie foarte subțire deoarece există riscul ca planta să se rănească prin tăiere sub acțiunea propriei sale greutăți. Avantajul acestei metode este obținerea de fructe de o calitate extraordinara, deoarece majoritatea se afla pe tulpinile principale, iar dezavantajele sunt volumul de munca mare pentru a fi date după ață și copilirea periodica a lăstarilor care altfel s-ar rupe, nefiind susținuți suplimentar;
2. Modelul spaniol – în capetele rândurilor se fixează spalieri de care sunt prinse fire de sarma de o parte și de alta a plantelor pentru susținerea lor. Distanta intre sârme este de în jur de 30 cm și se adaugă pe parcursul dezvoltării plantelor. Avantajele acestei metode sunt volumul redus de munca pentru palisare și lăstărire, iar dezavantajul ar fi costul foarte ridicat al realizării infrastructurii de susținere (spalieri, sârme, montare, etc). Modelul nu este sustenabil în condițiile în care în același solar se practică rotația culturilor, pentru tomate sau castraveți fiind necesar un alt tip de palisare.
3. MODELUL MATCA– este o combinație a celor 2 metode de mai sus adaptata condițiilor locale. Astfel după plantare (și după dezvoltarea suficientă a brațelor pentru a permite măcar o răsucire a aței în jurul său) se utilizează un sistem ușor modificat și adaptat pentru solarii al modelului olandez de palisare (conducerea tulpinilor principale) – astfel se pornește cu bobina întreagă de ață de la primul ardei dintr-un rând, se leagă cu un nod sus pe sârma de susținere, se coboară bobina, se împletește în coborâre primul braț al ardeiului, apoi se coboară si mai mult la nivelul tulpinei principale, se înfășoară/răsucește odata sau de două ori (nu se face nod) apoi se ridică ața pe cel de al doilea braț al ardeiului, se împletește/răsucește și acesta odată sau de două ori în funcție de lungime și se ridică bobina până la sârma de susținere, se dă după ea (nu se face nod) și se reia procesul cu următorul ardei într-un sistem continuu, fără noduri până la capătul rândului unde se leagă ața cu nod de sârma de susținere, se taie ața si se reia procesul pe următorul rând.

    

Pe parcursul dezvoltării vegetative a plantelor se utilizează o variantă modificată și ieftină a modelului spaniol de palisare: se fixează spalieri la capetele rândurilor, se leagă o ață de acel spalier și se pornește cu bobina pe rândul de ardei cu care se „împletește” bratele laterale ale plantelor. La celălalt capăt al rândului se trece cu bobina de ață de două trei ori în jurul spalierului, apoi se continuă aceeași operațiune de împletire a brațelor laterale de ardei, iar în capăt se fixează ața prin legare în același punt din care s-a pornit. Operațiunea aceasta de palisare se repetă la fiecare 15-20cm pe parcursul creșterii în înălțime al ardeilor. Metoda este simplă, ieftină, cu volum redus de munca și are avantajul unei producții ridicate datorita numărului mare de brate laterale protejate care produc fructe.

   

Defolierea
Masa vegetativă a plantelor reprezentată de aparatul foliar este foarte importantă deoarece reprezintă fabrica sau bucătăria plantei în care se produc toți compușii necesari dezvoltării noilor țesuturi și organe, creșterii fructelor, etc. Deși este foarte important sa avem un aparat foliar bine dezvoltat pentru a putea susține și hrăni cât mai multe fructe sunt cazuri în care este necesara îndepărtarea unora din frunze – defoliere. Sunt mai multe motive pentru care se recomanda defolierea cum ar fi: ofilirea și uscarea unor frunze datorita cantității insuficiente a luminii care ajunge la ele (acest fenomen se întâmplă des la frunzele bazale), necesitatea unei aerisiri mai puternice la nivelul solului în cazul serelor/solariilor cu umiditate mare. În cazul culturii de ardei gras în sere și solarii este recomandată defolierea până la primul internod după ce s-au finalizat complet recoltările de la primele internoduri. Defolierea ajută foarte mult la aerisirea corespunzătoare a plantelor mai ales în perioadele călduroase.

Polenizarea
Polenizarea ardeilor este recomandată în special în prima parte a ciclului, în primăvară, când datorită condițiilor meteo nefavorabile polenizarea și legarea sunt deficitare cauzând pierderi de producție prin avortarea multor flori și apariția unui procent mare de fructe deformate datorită unui număr mic de semințe fertilizate în fruct. Polenizarea se efectuează cu bondari.

Recoltarea
Recoltarea ardeiului gras cultivat pe ciclu lung în sere și solarii se face la maturitatea comercială care poate să coincidă cu maturitatea biologică (este cazul ardeiului gras roșu care la început este verde închis, iar la coacere este rosu) sau poate să nu fie ajuns la maturitate așa cum este cazul ardeiului gras galben, care este recoltat înainte de coacerea propriu-zisă. Recoltarea se face continuu la circa 7 zile pe tot parcursul ciclului de dezvoltare sau în valuri la 10-14 zile în funcție de caracteristicile genetice ale hibrizilor utilizați. Practicarea unei recoltări cât mai dese conduce la o creștere a producției totale de ardei datorită faptului că imediat după înlăturarea fructelor mari compușii de fotosinteză produși de frunze sunt orientați către fructele mai mici aflate în creștere. De asemenea tot prin practicarea unei recoltări cât mai dese și numărul de fructe legate crește datorită ratei de avort scăzute (lăsarea un timp cât mai lung a fructelor mari pe plantă împiedică transportul unei cantități mari de hrană către flori sau fructe tinere cauzând o rată mare de avort, mai ales în perioadele călduroase și/sau secetoase).

O atenție și un interes sporit este acordat de către fermierii români din ce în ce mai mult culturii de ardei gras roșu tip BLOCKY, (ardei gras profesional cu coacere din verde în rosu).

Cultura de ardei gras profesional cu coacere din verde în rosu se numără printre cele mai rentabile culturi în momentul de fata din România din mai multe motive:

1. Ardeiul gras rosu este o legumă foarte apreciata de consumatori datorita gustului foarte bun și a concentrației foarte mari în Vitamina C și Vitamina A (fructul de ardei gras rosu are cea mai mare concentrație de Vitamina C dintre toate legumele, practic 100 g ardei gras rosu asigurând de 3 ori necesarul zilnic de Vitamina C și 110% din necesarul de Vitamina A);

2. În momentul de fata peste 98% din tot consumul de ardei gras rosu comercializat în România este importat în special din Spania, Olanda, Israel și Turcia, concluzia fiind ca pentru o perioada lunga de timp desfacerea producției în condiții de rentabilitate pentru fermieri nu va fi o problema majora;

3. Datorita valorii genetice înalte a hibrizilor de ardei gras rosu produși de Zeraim Gedera - lider mondial în producerea semințelor de acest tip - dublată de implementarea unei tehnologii de cultură bine pusă la punct, aplicarea unui program de fertilizare special conceput pentru aceasta cultură și aplicarea unui program integrat de combatere a dăunătorilor (program fitosanitar) productivitatea și calitatea fructelor obținute asigura un prag înalt de rentabilitate a culturii;

SC MARCOSER SRL, prin testările și experiențele făcute pe parcursul a 4 ani în multe din serele și solariile din marile bazine legumicole acumulând o bogată experiență, prin elaborarea tehnologiei de cultură, elaborarea unor programe optime de fertilizare și combatere eficiente a dăunătorilor a urmărit și reușit să introducă cu succes în serele și solariile din România cultura de ardei gras roșu profesional, fiind un inițiator și promotor al acestei culturi în România.

   

sursa: http://www.marcoser.ro/consultanta/tehnologii-moderne-de-cultura-a-legumelor/